DIALOG LIRIC, VERONICA MICLE
Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştiam atâta că eşti poet!
De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine…
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.
Şi-n ora cea de pace, de sfântă liniştire,
Fiinţă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc
Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc…
La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire.
Şi a cerurilor taină adâncă şi divină,
Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare c-o cuprind -
Ca s-o-nţeleg mai bine eu ochii mi-i închid -
Şi-atunci văd că de tine e inima mea plină.
Ar trebui să asculţi!
Oana Adela
Glasul a tot ce ne înconjoară
Ar trebui să-l ascultăm, nu să ne prefacem surzi.
Există Dumezeu în toate şi ne strigă la fel ca prima oară
Când pe Pământ mai erau şi Sfinţi care-I îmbunau şi pe cei cruzi.
Au trecut atâţia mii de ani şi Pământul încă ne mai ţine,
Dar facem o gălăgie infernală
Şi nu putem auzi când ne spune ce e rau şi ce e bine.
Încălzirea globală de mult ne da târcoale,
Suflete incendiate demult care se complac acum în toropeală!
Nu doar natura suferă de pe urma noastră,
Dar şi alţi semeni pe care odată i-am considerat fraţi.
Când v-aţi gândit ultima oară mai mult decât la persoana voastră
Şi mai puţin la gândul să furaţi?
Când aţi mai ascultat plânsetul unui om naiv
Şi nu v-aţi înfundat cu ignoranţă?
Când aţi eliberat un suflet rănit, captiv
Şi aţi lăsat să crească in voi o urmă de speranţă?
Cu greu mai lăsaţi din voi iubirea
Care se naşte-n toţi , dar din pacate nu ştie cine o va omorî…
Alegeţi calea mai uşoară şi la intersecţie vă aliaţi cu neştirea
Moare unul…şi ce dacă? Pe mine nu mă va doborî!
Asta-I gândirea egoistă, dureros de realistă!
Nimeni nu mai vrea să-şi amintească cum a fost iubirea cea cerească!
Nu mai dăruiţi de mult! Nici măcar să primţi nu mai ştiţi…
V-aţi înjosit limitându-vă la cerşit
Ca cei îmbogăţiţi prin furt visaţi şi voi să fiţi.
Aşteptaţi să fiţi iertaţi şi ştergeţi din memorie ce aţi greşit.
E lumea plină de vulgaritate,
Vă doare spatele de atâta supunere în faţa mojiciei,
Legea la eutanasii da prioritate
Şi fără să realizaţi, acceptaţi calea pribegiei.
Când o să vină oare ziua ascultării?
Să transformăm suspinele Pământului în cântare…
Dar dacă va veni sfârşitul înaintea receptării,
Cei care aţi stricat lumea, cereţi-vă iertare!
VINOVAT DE DRAGOSTE….CULPRIT OF LOVE
DE ADELA OANA
Suntem mana in mana unde visele nu se sfarsesc vreodata, zburand in abis, deasupra realitatii inspaimantatoare, stiind ca iesirea se afla mereu in spatele nostru.
Doi extraterestrii veniti de pe Pamant, unul cu ochii foarte mari invadati de aspiratii ancestrale si cu zambetul inclestat pe fata vesnic senina, vesnic jucata de iubire. Altul cu doua inimi, prietene intre ele, dar dusmanite cu ratiunea, una gata sa se rupa, cealalta pregatita mereu sa se desprinda, cu siguranta ca prietena ei…inima…nu va fugi prea departe, ci in cel mai apropiat corp aflat la o distanta de un brat.
Parul ei despicat, parul lui impletit cu parul ei. Zboara spre infinit, pletele, busole spre celest.
Liniste si pace…transparenta totala, stele le luminau chipurile, dar un meteorit in decadere le spulbera armonia.
- De unde vine?
- De Sus, dragul meu.
- Si de ce se grabeste sa coboare? nu stie ca fericirea e Sus?
- Poate e prea singur dragul meu. Singuratatea ne cheama in Jos.
- Sa nu imi dai drumul vreodata, chiar de ar fi sa imi rupi hainele, gravitatea nu ne poate ispiti!
- Hainele credintei nu se rup, dar libertatea e fugitiva…
Un vuiet s-a auzit in departare…zgomotul multimii de jos, devastataor pentru cei doi indragostiti. Ce viclenie din partea destinului. S-a jucat cu doua suflete naive!
- De ce ai fata incordata, dragul meu?
- M-am lovit de zgomotul de jos. Am fost vrajit! Vrajit de tine!Vrajit de iubire!Sunt vinovat…
- De ce asemena cuvinte?
- Da-mi drumul! Ma simt ca sugrumat. M-ai impodobit cu prea multa iubire!
L-a bruscat, dar prea tarziu…a sfaramat iubirea dintre ei…a privit prea mult in jos si acum se retrage…
- Unde pleci?Esti istovit,Aici iubirea iti este aer. Pe Pamant nu o gasesti!
- Lasa-ma! Voi pastra cu mine amintirile…savoarea clipei infinite.
Ea zambi in sinea ei…iubire cat de tare vibrezi atunci cand te pierzi…
M-AM GANDIT SA FAC SI O VARIANTA IN ENGLEZA…SUNA ATAT DE FRUMOS…
Culprit of love
‘’Hand in hand where dreams never end..’’, flying into the abyss, over the frightening reality, knowing that the EXIT is always behind us.
Two aliens arrived from Earth, one with large eyes and invaded by ancestral aspirations with an ever-tightening smile on his serene face, always played by love. .The other with two buddy hearts, but enemies with the reasoning mind, one ready to break , the other always ready to leave, but with the safety that her friend … the heart … will not run too far, but in the nearest body from a distance of one arm.
Her wedged hair, his hair braided with her hair. .They fly to infinity, their hair, a compasses to celestial.
Silence and peace … total transparency, stars on their faces lit up, but a decaying meteor had destroyed their harmony.
- Where it comes from?
- From above, my dear.
- And why the hurry to get off? Doesn`t he know that happiness is Up there?
- Maybe it’s too lonely, my dear . Loneliness calls us down.
- Do not ever let me go, even if you accidentally break my clothes, gravity can not tempt us!
- Clothes of faith do not break, but freedom seems so elusive …
A roar was heard in the distance … the crowd noise from the mob ravaged the two lovers. This cunning destiny… playing with two naive souls!
- Why is your face strained, my dear |?
- I was struck by that noice from down there. You enthralled me!I was enchanted by love. I’m guilty …
- Why such words?
- Let me go! I`ve been throttled to death by you .You adorned me with too much love!
She jerked him awake, but too late …he broke the love between them … he looked too far down and he recoiled …
- Where are you going? You are weary. Here, love is your air. You can`t find it on Earth!
- Let me go! I will keep with me ,endless memories … I will relish that endless moment.
She smiled inwardly … love, you vibrate so hard when you vanish…
Mai mult decît moonwalker
Gina Şerbănescu
iulie 2009
O istorie a coregrafiei nu va putea ignora contribuţia artistică a lui Michael Jackson, inventatorul unui stil care nu e doar rodul propriului talent, ci rezultatul unei munci imense cu propria capacitate de a se exprima prin dans, dar şi efectul unui respect pe care îl avea pentru mari maeştri ai artei coregrafice.
Michael Jackson a sintetizat stiluri coregrafice şi “alchimizat” prin prisma expresii sale corporale, prin filtrul propriului mod de a gîndi mişcarea. Muzica lui, mai mult decît în cazul oricărui alt artist, este o extensie şi o amplificare a propriei amprente corporale. Fiecare piesă muzicală a lui Michael Jackson este, invariabil, o poveste transpusă modalitate coregrafică de expresie. Dansul lui nu este doar un pretext pentru a face spectacol, este expresia vie a ceea ce este transmis prin muzică. Prin acest mod de a exista scenic, Michael Jackson depăşeşte statutul de megastar şi intră în sfera personalităţilor creatoare de cultură.
bătut prea mult monedă pe fluctuaţiile înfăţişării lui Michael Jackson, pe modificările pe care chipul său suferit lungul timpului. speculat, adesea exagerat, pe marginea aşa ziselor sale crize identitare. ignorat însă de fiecare dată principiul real al identităţii sale. Din copilărie pînă la finalul prematur al vieţii sale, Michael Jackson evidenţiat, în mod absolut, prin amprenta sa corporală. Acesta este principiul identitar real al artistului american, un artist care impus ca dansator prin capacitatea de a sintetiza influenţe foarte diferite, dar care, în cadrul coregrafiilor create de el însuşi, se armonizau stil inconfundabil. De la expresia corporală a celebrului mim Marcel Marceau, la limbajul coregrafic al lui Bob Fosse, Fred Astaire sau Gene Kelly; de la erotismul emanat de stilul lui Elvis Presley, la tehnica lui James Brown (primul lui “profesor de dans”), nimic nu fost străin lui Michael Jackson.
În creaţiile lui, se armonizează o întreagă istorie culturală a Americii (şi numai), Jackson avînd talentul specific marilor creatori de a regîndi modalităţi tradiţionale de expresie şi de a le “turna” în forma propriei personalităţi artistice. Celebra mişcare moonwalk este indestructibil asociată cu Michael Jackson (vezi şi tributul de pe www.eternalmoonwalk.com), deşi nu el este primul care a imprimat însă un caracter atît de personal, încît a devenit marcă înregistrată a stilului său. Între anii ’40-’80, Marcel Marceau a folosit cu succes mişcarea walking against the wind în spectacolele sale de pantomimă, mişcare numită moonwalk în stilul breakdance practicat pe străzile cartierelor de negri încă din anii ’30. Admirator al lui Marceau (pe care şi întîlnit), Jackson inspirat nu doar din tehnica mişcării walking against the wind / moonwalk, ci şi întreg ansamblu de fraze de mişcare specifice poveştilor exprimate nonverbal de către artistul francez. La fel a făcut şi cu stilul lui Bob Fosse pe care integrat propriei sale modalităţi de expresie. Cine va urmări dansul Omului Şarpe, coregrafiat şi interpretat de Bob Fosse în filmul Micul Prinţ realizat în 1974, va înţelege originile multor tendinţe coregrafice din stilul lui Michael Jackson. Iar influenţa lui Bob Fosse este vizibilă inclusiv în stilul vestimentar sau în modul în care Jackson “spune” prin muzică şi dans anumite poveşti, precum cele din piesele Billie Jean (1983), Smooth Criminal (1987), Remember the Time (1991) sau You Rock My World (2001). Vizibile sînt şi influenţele lui Fred Astaire, care îl considera pe Michael Jackson succesorul său. Probabil Jackson ar fi putut dansa absolut orice, nu mă îndoiesc că ar fi fost un excepţional balerin clasic, sau că ar fi putut performa cu succes în orice formă a dansului contemporan. De altfel, coregrafa Debbie Alley mărturisea în emisiunea 2020 difuzată recent pe ABC că era uimită de acurateţea (“sharpness“) mişcărilor sale dar, mai ales, de uşurinţa cu care îşi însuşea orice pas de dans, indiferent de originea sa, pe care preda: “Michael părea că ştie totul dinainte.”
În 1988, prin intermediul Lizei Minnelli, Michael Jackson o cunoaşte pe Martha Graham şi este fascinat de creaţia coregrafică de la studiourile marii doamne a dansului modern. Practic, era deschis către cunoaşterea şi înţelegerea oricărui tip de dans şi tot ceea ce a primit a transfigurat stil inconfundabil revelat de amprenta sa corporală, care va străbate istoria dansului, alături de imaginile marilor dansatori care forţat limitele pînă la capacitatea executării unor mişcări din sfera Dacă Nijinski a “inventat”, ca dansator, zborul, Michael Jackson este cel care aduce zborul la sol. O caracteristică principală a stilului său fiind, alături de acea senzualitate androgină, tocmai acest paradox: crearea unei imagini antigravitaţionale puternică ancorare în pămînt (găsiţi pe Internet informaţii detaliate despre sistemul pantofilor antigravitaţie folosiţi în concert la dansul melodiei Smooth Criminal, invenţie al cărui patent îi aparţine lui Jackson însuşi).
Spre finalul vieţii, chipul lui Michael Jackson avea ceva din masca a lui Marcel Marceau. Probabil că rolul vieţii lui ar fi fost personajul Petrushka din baletul omonim creat de Stravinski. Petrushka este păpuşa care prinde viaţă ca prin minune, dar care moare de prea multă putere de a iubi, strivită de carnavalul necruţător al lumii.
WHO IS IT? CINE ESTE?
DE ADELA OANA DEDICATIE PT MICHAEL…
Oarecum subliminal,
Tineam in lanturi teama
Stiind oricum cat de fatal
Subjuga constientul spaima.
Ori de cate ori ocolesc matul
Vad tulburele apelor si fata-mi trasa
Promonotoriu sub mine…a fugit uscatul
Ma ameninta lacrimile de viitorul ce m-apasa.
Timpul este implacabil
Oricat de mult ii cerem indurare
Chiar de e cerul mai amabil
Ne lasa doar o creanga drept salvare.
Dar se pot vedea lumini
Acolo unde e intuneric
Si apar pe cer doi ochi senini
Desi zbiara apele isteric.
Cine e acolo ostracizat?
Ma priveste si tace
,,Sunt ca tine!” ii spun mai alarmat
Ridica o mana in semn de pace.
Privirea imi e blocata, dar nu la el
Parul nu ma lasa sa privesc in gol.
Se lasa purtat de adierea lui…rebel…
Imi lasa fata libera, il simt….domol.
Ploua….si totusi imi zambesti
Oricat, oriunde, oricum privesc
Te vad, te simt, stiu ca traiesti
Ti-as spune atatea dar nu vorbesc.
E furtuna! S-a oprit….
Ploua iar….a-ncetinit
Trec ore, indraznesc si zic:
,,Ai venit!ai batut la poarta!”
,,Omul din oglinda e mereu aici, NU AM PLECAT VREODATA!”
Have you ever had that weird feeling that someone was staring at you?
Have you ever had that weird feeling that someone was staring at you—watching your every move? If you have, you might discover that the someone is none other than Michael Jackson!
He was leaning against the tree, whistling a nameless little tune. The sky—so blue that it hurt the eyes to stare up too long. But that was all right because he wasn’t looking at the sky. His eyes were busy elsewhere!
Michael grinned to himself. There was nothing that could top what he was doing right now! Standing here so casually, with his thumbs stuck through his belt loops, no one could guess that he was practicing an art.
TAKES PRACTICE
Michael always says it with a smile but he’s serious when he calls girl watching ‘an art’!
When asked, he’ll explain that it takes a lot of practice to ‘eyeball chicks’ without being noticed. For one thing, Michael knows that it’s very rude to stare at a person openly. That’s why he’s perfected a technique that never gives him away.
Why did he go through all this trouble?
‘Because I really don’t want to offend anyone by watching them. Some people really get uptight if they know someone is looking at them. But I have this weakness—I love looking at girls!’
‘Just watching a girl can give me the best reason to smile. Girls are something very special and you got to treat them that way. That’s why I always say don’t stare right at a chick. She’ll begin to fidget, wondering if her hair’s messed up or if her make-up is smeared. It’s kind of like going to an art gallery to see beautiful paintings. If you look at a painting just the right way, you get the most out of it!’
REASONS WHY
It’s very normal for a young, healthy, and great looking guy like Michael to enjoy girl watching. Every guy his age has put in time standing around just enjoying the lovely view of girls passing by! But, some guys like to look at girls and then rate them according to the way she’s dressed or how pretty she is. Not Michael. He has his own reasons.
‘The guys who are doing the rating are missing the whole point. They’re so busy counting up the scores that they’re not looking—I mean really looking at the girls.’
‘The way a girl walks. You can tell a lot from the walk. If she’s happy or sad—if she’s proud of being a girl. And then, there are the chicks that look so helpless that I want to rush over to them and put my arms around them!’
‘And if I’m lucky enough to be close enough to see her face—well, that’s like your favourite dessert after a fine meal!’
‘The eyes—do they wink at you? What makes them shine like they do? Love? Or just happy at being alive?’
‘And the mouth. Is it smiling at some secret? Or is she just doing her best to spread a little happiness by smiling at every person she sees?’
Michael’s list goes on and on. He can spend hours on a windy day seeing how the wind plays with long hair, short hair, dark hair, light hair. Or he can stare at the girls’ hands. Does she hold them still when she sits? Or are they part of her communicating methods? Do her hands come alive in conversation—gesturi ng wildly to emphasize her words?
But mostly, Michael just wants the time to watch and see the whole picture—the whole person. He likes everybody but the girls are still, for him, ’something very special!’
If he was one of those guys who rated the chicks he saw, Michael would be spending all his money on paper to add up the high scores for each girl. Because to him, each girl is a winner—simply by being a girl—by being someone special—by being the very girl he might be staring at this very moment—with a smile on his face.-Tiger Beat Magazine, 1972.
POEZIA-MI PREFERATA…
Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,
|
O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.
Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.
iON vANGHELE…
|
Cat timp?
In ce se masoara viata e greu de spus…
Unii o masoara in rasarituri, altii in APUS!
Cei optimisti o considera sursa a implinirilor,
Cei mai pesimisti…sursa a deazamagirilor.
Mai raman cei realisti care n-o masoara in nimic….
O lasa prada vremii si timpului mojic,
Un lup devorator de respiratii
Care prin trecerea rapida naste multe altercatii.
Cat timp mai avem sa putem radia de fericire?
Cat timp mai avem sa ne ferim de amagire?
Ne irita insusi gandul de a nu avea vreme…
Cautam alinarea si unguentul care ne unge din probleme!
Cum sa pastram pentru totdeauna momentele frumoase ale vietii
Daca nici un minut nu se prelungesc dupa scurta aparitie in lumina cetii…?
Cum sa fim optimisti daca timpul nu are rabdare
Sa terminam zambetul de pe buzele tremuratoare?
De ce sa fim pesimisti, sa acceptam timpul o drama?
Sa cuprindem viata intr-o trista rama?
Daca suntem realisti, lasam timpul Domnului…
Si atunci care ar mai fi scopul omului?
Cat timp mai avem sa ne gandim cum il masuram,
Cate ore numarate, cat mai putem sa induram???
Suntem azi…poate maine vom fi iar…
Este repetitia de folos sau e in zadar?
Ne stim de o viata, dar nu am avut timp sa ne cunoastem.
Nu-i timp de dezvaluiri decat daca renastem…
Cate cuvinte ,,te iubesc” au zburat in aer si nu le-am auzit?
Mai avem oare timp sa le repetam, sa vindecam un suflet chinuit??
De cate ori le-am dedicat persoanei in suflet surde,
Mai are rabdare timpul tot de atatea ori sa i le dam persoanei care aude?
Cat timp mai avem sa refacem inimi zdrobite
Si sa dam iertare persoanei potrivite?
Aceste intrebari au luat din timpul care imi apartine si mie…
Cat timp o sa mai fie taiati copacii
Pentru a-mi asterne gandurile pe hartie?
Vor mai straluci stele care sa ne inspire?
Doar Dumnezeu mai stie si o sa ne dea de stire!
Pana atunci imi numar foile si ma gandesc cat timp va mai fi
Sa le pot umple acum cu ganduri
Caci intr-o zi si ele vor pieri….
TU sau EU numai DUMNEZEU!
De cate ori ne scarbim de ceea ce suntem?
“o secunda ar fi prea mult!” asa mi-ai raspuns…nu puteam sa te contrazic pentru ca stiam ca vorbeste egoistul din tine.Am tacut ca sa nu te mai obosesc.Te-ai ridicat din neantul tau si mi-ai lovit tampla cu un sarut. ”esti frumoasa azi!”
“vai cata condescendenta din partea ta!” i-am raspuns dupa inca un moment apasator de tacere.
”De ce nu-mi raspunzi?” m-a intrebat el
“‘Inca mai simt mirosul celeilalte in adierea vantului.Ai venit sa te scuturi de sarutarile ei pe sufletul meu???IESI!!”
Am plans mult dupa…Dumnezeu nu vine tot timpul cand Il chemi, dar vine intotdeauna cand trebuie! Imi tineam copilul in brate si in zambetul lui am vazut recompensa…s-a dus o viata…vine alta!
Nu da crezare
de ADELA OANA
Nu da crezare omului care nu are regrete
S-ar putea sa ti le multiplice pe ale tale si sa nu astepte.
Sa nu mai aiba simpla rabdare de a te respecta
Nici macar un suflu sa-ti sopteasca daca a invatat a ierta.
E prea mult pentru un mojic trecut
Sa devina ingerul de la inceput!
Cand nu mai are vorbe stricate pe care sa le parfumeze
Incearca din rasputeri sa te trateze
Ca o naiva prea curata pentru un murdar ca el
O persoana prea desteapta daca nu e de la bordel.
Nu da crezare iubaretului lovit de ciuma desfranarii
Pastreaza-ti puritatea, nu da raspuns chemarii!
O chemare daca-si mai aminteste sa ti-o ofere
Caci lumea lui e-ntunecata si limitata de durere.
Sa-ti fie mila nu de el, ci de situatie
Aceea in care ai cazut si tu sperand la o relatie…
Am incercat sa-l invat ce inseamna cuvantul fericire
Sperand ca ma va alinta macar cu o multumire
EI LASA NU PLANGE PROASTO ca nu-ti va sterge nicio lacrima
Spune-i doar un ultim cuvant
Ca el pentru tine a fost o patima!!
|
